Anul acesta Electric Castle a fost cel mai așteptat festival din țară, iar asta s-a văzut cu ochiul liber. Tocmai ce am scăpat de cearcăne și febră musculară, mai puțin de dorul de festival și am revenit să stăm la taclale.

A fost huge și o ediție foarte bine pusă la punct din toate punctele de vedere – de la cel mai mic detaliu până la cel mai vizibil. Mi s-a părut că de data aceasta festivalul a avut o întindere mult mai mare decât în anii trecuți, ceea ce a oferit loc pentru mai multe activități. Și chiar foarte multe activități în fiecare moment al zilei: meciurile de volei, spectacolele Lords of Lighting, proiectul Umbrella Project, caruselul Royal Wheel sau zona cu demonstrații de realitate virtuală.

Dacă vorbim de confort, cei care au stat în camping au avut noroc anul acesta pentru că nu a plouat. LIDL-ul a fost marele plus din camping, pe lângă spălătoria pentru haine, locul de încărcat telefoanele sau dulapurile pentru bunurile personale. Singurul minus ar fi apa rece de la dușuri. La capitolul mâncare, am avut de unde alege, de la cele mai tari rețete de burgeri până la cele mai delicioase rețete vegetariene. Aș vrea să menționez în mod special faptul că am apreciat curățenia, spre deosebire de multe alte festivaluri.

Dar să revenim la oile noastre, dnb-ul la Electric și-a pus bine amprenta, iar fiecare moment din cele 4 zile s-a prezentat impecabil și ne-a lăsat cu niște amintiri plăcute. Ziua 0 a dus dnb-ul la Booha, unde ne place cel mai mult să îl ascultăm. :) Brusten putem spune că a dat startul celor 170 BPM în așteptarea lui Dimension, care, evident a adus un public destul de numeros.

Hangar, Hangar, Hangar. S-a tot vorbit mult de scena aceasta. Am ajuns acolo în prima zi la Metrik și scena ne-a hipnotizat pur și simplu – e cumva locul perfect pentru dnbeala. Tot acolo, după setul lui Metrik, a intrat Grid, deja prezent la Electric întotdeauna cu seturi colorate. A fost greu să ne împărțim, însă nu îl puteam rata pe maestrul Dillinja – cu un set MONUMENTAL. Unde altundeva decât la The Roots?! The Roots fost centrul jungle-ului din punctul nostru de vedere, aproape zilnic sfârșeam acolo. Băieții de la Astronaut Kru și-au tot făcut veacul pe acolo, deci se înțelege de la sine că a fost de bine.

Pe listă am bifat Kenny Ken și Etherwood din ziua 3 + ai noștri DWLS, Blanilla, Dubase. Din păcate, headlinerii serii, au fost același timp, iar cum pe Etherwood l-am văzut, am ales The Roots – Kenny Ken, unde am început să devenim dependenți de The Roots. Caternica din setul lui a fost lui Lorde-“Royals”, care a sunat funny pe ritmuri jungle. Iar ce a fost foarte, foarte tare – Bean (Supcarpati) a vrut fie pentru câteva minute mc-ul lui Kenny, iar englezul nu a fost deloc deranjat de asta.

În ultima zi ne-am întors de unde am început petrecerea, la Booha. Chiar de la prânz, Massive Fluo au dat play, iar după băieți, au urcat 2 tipe super cool, de care nu auzisem acum – Selekta. Timp de 2 ore au prezentat într-un singur set mai multe subgenuri. Așteptând următorul moment cu sufletul la gură, așteptările au fost pe măsură – Patife a mixat 3 ore la Booha. Setul lui fost cumva rezumatul a tot ceea ce-întâmplat la Electric timp de 4 zile.

“Outer Edges” probabil a fost cel așteptat moment iubitorilor de bass din toată perioada festivalului. Cei 3 zei – au început setul prin a spune “Shut the fuck up!” …ce puteam face?! A fost un show excepțional marca Noisia, urmând să urce pe scenă S.P.Y, care era foarte răcit, dar s-a distrat maxim pe scenă și am apreciat că am ascultat “Temperance” a lui Intalex. Și după cum bine știți, Madliquid e omul potrivit pentru a încheia Electricul așa cum se cuvine.

Deja ne e dor și de o săptămâna ne tot uităm la poze și filmări. Ce știm sigur e că Hangar & Roots au fost preferatele noastre deoarece am avut parte de de cantitate, dar și de calitate.

Da, “It’s been emoțional!”.
Mulțumim, Electric Castle!

ELECTRIC CASTLE

WEBSITE FACEBOOK |  INSTAGRAM | TWITTER | YOUTUBE

Comentarii