Ufo este un reprezentant de seamă al genului drum’n’bass încă din anii ’90, fiind unul dintre pionierii petrecerilor de muzică electronică din Timișoara. De aceea am ales să îl chem la un pahar de vorbă despre trecutul și prezentul acestui stil.

  1. Care a fost primul contact cu muzica Drum’n’Bass?

Am început să ascult muzică de copil în anii 80, iar la începutul anilor 90 a aparut un nou gen numit jungle, care a explodat ca și success în UK în jurul anului 1994 și ulterior s-a transformat în drum’n’bass. Am urmarit toată această evoluție și am fost prins în vâltoarea ei.

2. Care a fost inițiativa de a face un proiect precum Tm Base?

Nu s-a întamplat totul peste noapte, mai ales că toată această muzică era ceva șocant de nou, virtual necunoscută la noi. Am început cu party-uri “ilegale”, 300 de persoane venind la prima petrecere într-un depozit în Piața Traian din Timișoara. Ca urmare a acestor petreceri, în perioada 1997-1998 am cristalizat un grup care facea muzică electronica “pe calculator”, cum se spunea atunci (nu doar drum’n’bass) și ne-am hotărât să organizăm niște evenimente de promovare pentru muzica noastră (începusem și eu să produc muzică electronică). În 1998, la sala Lira, am organizat prima ediție oficială TMBase, într-o sală fără încălzire, ceea ce ne-a generat o mulțime de probleme tehnice. În ’99 petrecerile s-au mutat în hale industriale, într-o premieră absolută pentru România din acea vreme. Cam începând cu 2003 genul a început să se maturizeze și interesul publicului să crească.

3. Cât de greu/ușor v-a fost să îl creați?

Foarte greu cu finanțarea, tehnica, logistica și munceam pentru fiecare ediție pe parcursul întregului an – totul era mult mai complicat decât acum. Ne-am luptat cu mentalitatea dar si cu lipsa unor servicii necesare industriei de spectacol, pe atunci aproape inexistente. Se compensa totul cu entuziasmul celor care ne înconjurau dar și cu sprijinul prietenilor din țară și din afară. La ora actuală evenimentele de muzică electronică au devenit ceva cotidian, pe atunci acest gen nou de festival a fost un adevărat statement, care a inspirit pe mulți.

4. Cum a fost primit de public conceptul acesta nou?

La început au fost doar o mână de entuziaști dar Timișoara avea mulți oameni interesați de acest gen care chiar dacă ascultau alte genuri au sprijinit acest proiect. În ’99-2000 strângeam deja 1000 de oameni la festival, mare parte ascultători de rock, punk, jazz. Ulterior comunitatea de ascultători de electronică și implicit dnb a crescut foarte mult.

5. Ce artiști erau în vogă în acea vreme?

Inițial am început mai mult cu trupe live din Timișoara și din țară, pentru că voiam să ne promovăm muzica, dar ulterior, pe măsură ce evenimentul a crescut, era tot mai clar că dj-ii vor lua prim planul. Au fost mulți artiști care au avut mare success, o să menționez doar câțiva din zona dnb, pentru prima dată în Romania, care erau déjà nume mari, iar unii au crescut și mai mult ulterior – Dbridge, DJ Suv, Black Sun Empire, Pendulum, Noisia, High Contrast, London Elektricity, Dirtyphonics, The Qemists, Phace, Dieselboy, Teebee, Blame și mulți alții. Totodată, pentru că în mod constant am promovat și alte genuri, în cadrul TMBase au debutat și cei de la Subcarpați.

6. Care a fost ediția ta preferată și care a fost cel mai de seamă artist invitat?

Ediția din 2004 este una de neuitat deoarecea fost prima ediție cu 3 scene, o ediție care a schimbat ceva, poate pentru întreaga scenă de muzică electronică din România. A fost și o confirmare a acestui festival înafara cercului de fani, câștigând evenimentul anului la Nights.ro și atrăgând atenția întregii scene muzicale din România. Printre artiștii prezenți atunci s-au numărat Deekline cu Ragga Twins, DBridge & Stamina, Ed Solo, Jay Cunning, Șuie Paparude și Aria Urbană.

7. Ce parere ai despre evoluția mișcării drum’n’bass?

Este foarte important faptul că genul s-a afirmat și confirmat, și-a amplificat popularitatea iar evoluția mi se pare pozitivă. La ora actuală, dnb-ul e un gen cu o personalitate puternică și un loc aparte. Într-o cheie personală deplâng puțin faptul că odată cu popularitatea au apărut și compromisurile artistice, marketizarea și standardizarea excesivă, dar în istoria muzicii acest lucru s-a întamplat fiecărui gen care a avut success. Există însă un miez dur al genului care îl păstrează viu și authentic și care îl va ține mult timp alături de noi.