Concord Dawn a luat naștere atunci când muzica lui Evan Short și a lui Matt Harvey a apărut pe piața din Noua Zeelandă, la mijlocul anului 1999. Îndrăgiți ai radio-ului local bNet / Student și fiind difuzați în întreaga țara, piesele celor doi ocupau în permanență un loc în partea superioară a Top Ten din fiecare săptămână, rupând chart-urile de pe toate stațiile bNet. După aproximativ un an de succese în mediul underground, aceștia au fost curtați de Kog Transmissions, un label de muzică electronică local, lansând primul lor album-“Concord Dawn” – în iulie 2000.

După un turneu de promovare desfășurat în Noua Zeelandă, Concord Dawn a lansat cel de-al doilea album-“Disturbance” – în aprilie 2001, reușind să cucerească titlurile “Best Electronic Album” și “Best Independent Release”, la bNet Music Awards 2001. Ambele albume au avut un număr de vânzări peste așteptări, iar la adresa celor doi media a avut numai laude, țintă fiind nu numai lansările lor, ci și perfomanțele live pline de energie. Anul ce a urmat a reprezentat o pauză de la lansările neo-zeelandezilor, aceștia dorind să redefinească sunetul Concord Dawn. Evan a petrecut 5 luni în Londra, unde s-a imersat în cultura locurilor natale ale Drum & Bass-ului. Reîntoarcerea sa în Noua Zeelandă a marcat și startul lucrărilor pentru cel de-al treilea album al grupului – “Uprising”-ce prezintă piese precum “Morning Light” și “Don’t Tell Me”, aclamate la nivel internațional cu mult înaintea lansării albumului. Lansat în NZ în septembrie 2003, acesta a atins statusul Gold în vânzări în numai 3 luni, ca mai apoi să obțină discul de platină pentru vânzările sale.

Cu o reputație bine conturată atât în țară, cât și în străinătate și cu un catalog distribuit global, Evan și Matt au pornit într-un lung tur mondial ce i-a purtat prin SUA, Canada, Europa, Asia și Australia. În 2003, la bNet Music Awards, “Morning Light” a câștigat premiile “Best Song” și “Most Radio Play”, iar la ediția din 2004, “Uprising” a obținut “Best Album” și “Best Electronic Release”. Concord Dawn au fost nominalizați și pentru titlul “Best Electronic Act”, decernat la New Zealand Music Awards 2004, dar l-au ratat de aproape în favoarea celor de la Salmonella Dub.

Munca depusă pentru mult așteptatul album cu numărul 4 s-a finalizat la începutul lui 2005, iar acesta a fost denumit “Chaos By Design” pentru a exprima natura muzicală eclectică a colecției. Albumul și single-lurile au fost aclamate în întreaga lume, iar numeroase piese ce nu au încăput pe album au fost semnate de unele dintre cele mai mari și respectate label-uri, cum ar fi Metalheadz, RAM Records și Hospital Recordings. De asemenea, “Chaos By Design” a câștigat titlul “Best Electronic Album” la New Zealand Music Awards din 2006.

La scurtă distanță, un al doilea tur global începe, Matt mutându-se în Viena, inima Europei, iar Evan rămânând acasă pentru a acoperi Noua Zeelandă, Australia, Asia și Americile.

Anul 2008 a văzut o cerere crescută pentru Concord Dawn în întreaga lume, cu numărul de programări într-o creștere continuă. În august 2008 a fost lansat “Twilight”, un CD mix ce prezintă piese noi ale Concord Dawn, precum și ale altor artiști care au semnat cu Uprising Records (label condus de Matt). În 2009, notorietatea celor doi este demonstrată încă o dată, aceștia fiind nominalizați pentru “Best Tech DJ”, “Best International Act” și “Best Producer” în cadrul UK Drum and Bass Awards 2009.

În momentul de față, Concord Dawn este reprezentat numai de Matt Harvey, după ce, în 2010, cei doi s-au despărțit. Locațiile diferite (Matt la Viena, iar Evan în Auckland), dar și viziunile diferite asupra muzicii – Evan îndreptându-se către metal, i-au făcut pe cei doi să încheie colaborarea, rămânând însă prieteni buni. După plecarea lui Evan, a fost lansat LP-ul “The Enemy Within”, în 2010, unde Matt a cooperat cu artiști ca Thomas Oliver, Rido, JDubs, Nina McSweeney și Paul McLaney. Poate una dintre cele mai frapante colaborări o constituie cea cu Rikki Morris, pe piesa “Forever”, ce asortează muzica lui Harvey cu o notă a anilor ’80, romantică și întunecată.

A urmat lansarea EP-urilor “The Race to Zero” (denumit și “The Race to Zero Volume 1”) în 2011 și “Whipeout”, alături de Trei, la începutul lui 2012. Următorul album semnat Concord Dawn apare în 2012 și este distribuit gratuit prin intermediul paginilor de Facebook și Soundcloud ale artistului. Denumit “Air Chrysalis”, acesta câștigă premiul pentru “Best Electronica LP” la New Zealand Music Awards. În anii următori, Concord Dawn își încântă fanii cu numeroase piese expuse pe EP-urile “Numbers Will Kill Us All” (2013) și “The Fuzz” (2014).

EP-ul “Gumshoe” (2015) poate fi catalogat ca unul dintre cele mai bune lansări ale Concord Dawn din ultima vreme. Deși nu prezintă nicio pastilă cu otravă sau plot twist-uri complexe, acesta este un caz unde victima este lovita până la ultima suflare cu un bassline adânc și răsunător. De la roller-ul minimalist “Colourless”, până la piesa cu infuzii techno ce poartă numele EP-ului, materialul reprezintă o cursă rollercoaster printre synth-uri paranoide, atmosfere ce îți taie pulsul și atitudini “criminale”.

https://soundcloud.com/electriqueavenuemusic/concord-dawn-colourless

Ultimul an a văzut o colaborare strânsă între Concord Dawn și producătorul englez Need for Mirrors, aceasta concretizându-se în numeroase piese lansate în 2016, cum ar fi Technodrome, Metallic, Lithograph etc.

https://soundcloud.com/blumarten/need-for-mirrors-concord-dawn-technodrome

Seturile live ale neo-zeelandezului sunt bine primite de ascultători și încapsulează întregul spectru al muzicii DnB, neurofunk-ul, old school rave-ul, house-ul și întregul Drum & Bass modern fiind combinate pentru a mișca spiritul și trupul oamenilor pe scenele de dans.

CONCORD DAWN

FACEBOOK | SOUNDCLOUD | YOUTUBE

Comentarii