Faimos pentru seturile care țin ore-n șir, Andy C  și-a bătut recent recordul și pentru cel mai lung interviu! Am avut răbdarea să îl citesc pe tot, însă vă ofer mai jos un rezumat, cu ceea ce consider eu că ar fi mai important. De exemplu, Andy C explică cum a reușit mereu să își păstreze încrederea în drum & bass…

“Atunci când ești unul cu drum & bass-ul, îl înțelegi și nu e nimic ce se poate compara cu el. Nu te poți asimila în 4/4, tempo-ul tău nu se potrivește cu alte genuri-este ceea ce este, iar unicitatea genului este motivul pentru care acesta este încă în jur. Ăsta e un factor important care îi conferă longevitate.”

“Suntem foarte mândri de ceea ce RAM a reușit să realizeze până acum. Avem un personal mare de oameni, toată lumea lucrează, într-adevăr le pasă. Suntem mulțumiți de scopurile pe care le-am atins, însă cred că se poate face mult mai mult-chiar cred.”

În cel mai estic punct al Londrei, după Barking, Dagenham și West Ham, se remarcă nedefinitul HQ RAM Records. Este în zona în care Andy C a crescut și nu ar putea fi într-o locație mai lipsită de farmec chiar dacă ar încerca. Deasupra unui pub ușor în paragină, în apropiere de stația de metrou, se află un birou în stilul anilor ’70, care amintește revistei DJ Mag de “The Office”, sitcomul aclamat al lui Ricky Gervais. Este la o lume depărtare de spațiile moderne de birouri din estul Londrei sau de oriunde, dar pentru una dintre cele mai de succes case de discuri independente din Marea Britanie, nu contează deloc.

Mergând din camera principală până în spațiul de birouri separat, numeroși angajați ai RAM muncesc din greu, iar noi suntem întâmpinați de însuși Andy C și partenerul său de afaceri, Scott, care i-a oferit lui Andy primul său concert autentic. Andy este bine dispus în ciuda oboselii cauzate de numeroasele drumuri parcurse și, deși l-am mai cunoscut înainte, îl întrebăm de unde a primit porecla The Executioner ( Călăul ).

“Vine de la bunul meu prieten MC GQ”, spune el, chicotind. Îmi place mereu să eman energie atunci când pun muzică, nu sunt genul care dă mai puțin decât poate […] și cred că GQ a spus asta într-o seară. Este un fel de nume vechi și amuzant care, pentru un motiv bizar, chiar rezonează cu mine.”

Prin intermediul surorii sale, Andrew Clarke a început să asculte posturi de radio precum Sunrise și Centreforce încă din adolescență. “Eu eram fratele mai mic și enervant care voia să iasă afară. Obișnuiam să mă trezesc înainte să merg la școală pentru a asculta diverse frecvențe, iar eu și amicul meu James ne prefăceam că facem show-uri radio.

Sora sa l-a dus la un rave ilegal, iar acesta a avut parte de distracția vieții sale. “Asta a fost tot! Din momentul acela am știut că asta e tot ce vreau să fac. Totuși, până la vârsta de 15 ani, nu am mai fost la nicio petrecere“, spune Andy C zâmbind.
Artistul își amintește și cum și-a ales numele de scenă, povestind foarte entuziasmat: “Oamenii aveau cele mai tari nume, cum ar fi Grooverider, oameni pe care îi admirai. Eu vorbeam la telefon cu Scott, care organiza o petrecere într-un club numit The Prison. I-am spus: ‘Eu fac flyer-ul, pot să am un nume?’ și am început să îi înșir o grămadă de nume, reacția sa la fiecare fiind ‘Nu e bun’ sau ‘Nu îmi place’. La un moment dat mi-a zis ‘Andy C-numește-te așa.‘ I-am spus că nu îmi place atât de mult, iar el mi-a zis că e bun și mi-a închis telefonul. De atunci a rămas așa.”

Gândindu-se la posibilitatea de a avea propriul său label, artistul a avut îndoieli, însă sora lui Sarah i-a dat ideea de nume și logo, apărând astfel RAM Records.

Andy vorbește și despre prima dată când a pus “Body Rock”, la un after-party în Rumba, imediat după Drum & Bass Awards, și a realizat că este o piesă mare. De asemenea, acesta își amintește și de nenumăratele dăți în care oamenii au încercat să îl facă să treacă și la alte genuri muzicale: “Apăreau din ce în ce mai multe stiluri, iar oamenii îmi spuneau ‘Ești sigur de treaba asta cu drum’n’bass-ul? Te vei duce în jos odată cu el’. Cineva mi-a mai spus la un moment dat: ‘Sari din barca asta pentru că se scufundă’ și era o persoană a cărei părere chiar conta, însă i-am spus că nu voi face asta.

El vorbește cu mândrie despre natura de sine stătătoare a drum & bass-ului: “Nu pleacă nicăieri. Dacă ceva a fost în jur de atâta timp… scena nu va dispărea atât de repede. Suntem o fundație, un standard de muzică, și am fost pe o curbă ascendentă masivă în ultimii ani. Oamenii vin înapoi la el-întotdeauna. ‘Știi ce? Vreau să merg la un party drum & bass pentru că nu am fost la unul de ceva timp și mi-e dor acea energie.”

Spre final, acesta împărtășește câteva idei despre propriile piese: “Îmi place să produc muzică, am câteva piese făcute de curând, am reușit să le arăt și altor oameni în weekend și sună chiar bine. Doar îmi place să fac track-uri, mai departe vom vedea. Lucrez la o serie de piese la momentul actual.

Sursa: https://djmag.com/content/andy-c-horns

Comentarii